Sfaturi utile

Caria dentara este o problema deosebit de frecventa. Mecanismul de aparitie a cariei dentare este urmatorul: microorganismele din cavitatea bucala fermenteaza zaharurile, rezultand acizi, care ataca structurile dintilor; zaharurile reprezinta si substratul nutritiv al acestor microorganisme.

Deci caria dentara este o boala infectioasa provocata de bacterii din cavitatea bucala si produsele acestora care ajuta la formarea placii dentare microbiene ( un film atasat de dinte) si actioneaza demineralizand si distrugand suprafata externa a dintelui - smaltul.

Caria neglijata duce la complicatii deosebit de neplacute, incepand de la probleme estetice pana la probleme de sanatate generala a organismului. Cel mai usor lucru este insa prevenirea ei si in acest sens va oferim cateva sfaturi, speram utile.

Mijloacele principale de prevenire a cariei dentare pot fi sistematizate astfel:

1. Efectuarea igienei oro-dentare
2. Masuri legate de alimentatie
3. Fluorizarea pe cale generala si locala
4. La copii, sigilarea santurilor si fosetelor dintilor.

Igiena oro-dentara

Periajul dentar corect efectuat:

• are ca scop indepartarea placii microbiene si a tartrului;
• asigura acea "stare de curatenie" esentiala pentru mentinerea starii de sanatate a dintilor si gingiilor.

Se recomanda folosirea periutelor de dinti de duritate medie, corect intretinute: spalate bine dupa fiecare intrebuintare si schimbate la un interval de 3 luni.

In principiu periajul trebuie efectuat dupa fiecare masa. Obligatorie insa este perierea dintilor seara, dupa cina, inainte de culcare, deoarece pe timpul noptii exista cele mai bune conditii pentru producerea de acid raspunzator pentru producerea cariei si pentru inflamatia gingiei. Periajul de dimineata, inainte de masa realizeaza un masaj al gingiei, stimuland tonusul si vascularizatia gingiei.

Tehnica periajului

Tehnica periajului corect este:

• Etapa 1: Se asaza periuta la 45 grade fata de suprafata verticala a dintilor apoi se efectueaza miscari verticale (nu orizontale!) dinspre gingie spre dinte (de la rosu la alb).
• Etapa 2: Nu trebuie sa apasati excesiv, deoarece placa bacteriana este indepartata in special de varfurile perilor - dar pentru aceasta periuta trebuie sa fie corect intretinuta.
• Etapa 3: Se repeta miscarile verticale de cel putin 5 ori pe fiecare suparafata, periindu-se atat fetele externe (dinspre obraz), cat si fetele interne (dinspre limba). Fata cu care se face mestecarea alimentelor, numita fata ocluzala, se periaza prin miscari de du-te-vino si circulare.
• Etapa 4: Periajul dureaza aproximativ 3-5 minute. Este benefica si perierea limbii pentru o respiratie proaspata.
• Etapa 5: La sfarsit se face o clatire energica a gurii.

Mijloacele ajutatoare periajului

Mijloacele ajutatoare periajului dentar sunt:

1. Ata/matasea dentara (dental floss) - cerata sau nu- pentru curatarea spatiilor dintre dinti.
2. Periutele interdentare - pentru completarea igienei la pacientii purtatori de punti dentare, aparate ortodontice.
3. Dusurile si irigatia bucala - cu aparate care proiecteaza un jet pulsatil de apa asupra dintilor si gingiei.
4. Dentifricele - sunt paste sau pudre aplicate pe dinti cu ajutorul periutei. Contin diferite substante antimicrobiene, spumante, cu efect de albire, scaderea sensibilitatii, fluorizare, prevenirea si indepartarea tartrului, chiar vitamine si minerale.
5. Apele de gura - in clatiri de 30 secunde favorizeaza o buna igienizare a cavitatii bucale, fluorizare.

Periutele electrice

Atat periajul electric, cat si cel manual, daca sunt corect executate, realizeaza in aceeasi masura indepartarea placii microbiene. Periajul electric are avantaje fata de cel manual obisnuit, fiind indicat in urmatoarele situatii:

• copii mici
• persoane care poarta aparate ortodontice
• persoane handicapate fizic
• persoane cu abilitate manuala redusa
• persoane lenese!
• bolnavi necooperanti, cu handicap psihic, cu artrite si artroze poliarticulare, boala Parkinson - situatii in care efectuarea periajului trebuie facuta de o alta persoana ingrijitoare.

Alimentatia

Cateva sfaturi privind o alimentatie care sa previna imbolnavirea dintilor si gingiilor:

1. Reducerea cantitatii de dulciuri (mai ales cele rafinate); o parte a lor poate fi inlocuita cu zarzavaturi si fructe crude care, pe langa aportul de fibre, minerale si vitamine, favorizeaza si o curatare mecanica a dintilor.
2. Se elimina dulciurile lipicioase: caramele, bomboane, jeleuri, biscuiti. Se prefera sucurile (necarbonatate), prajiturile cu continut mare in grasime, chiar ciocolata si mierea de albine.
3. Dulciurile sa se consume doar la masa principala, apoi sa se faca igienizarea cavitatii bucale (si o clatire energica este benefica!). Intre mese se pot consuma alimente necariogene, precum: paine integrala, branzeturi, lapte, legume si fructe proaspete.
4. In ultimul timp se incearca din ce in ce mai mult inlocuirea zaharului din alimente (care fermenteaza si produce acizii raspunzatori de carie) cu produsi mai putin daunatori - asa-numitii indulcitori: sorbitol, xylitol, manitol, aspartam. Insa este bine sa se evite consumul de indulcitori artificiali la copiii prescolari, deoarece in cantitati mari pot produce diaree.

• Este importanta ordinea consumarii alimentelor. Incheierea meselor cu consumarea de branzeturi (precum francezii!), gume de mestecat fara zahar, alune sarate duce la scaderea aciditatii in cavitatea bucala.
• Si temperatura alimentelor este importanta. Este bine sa se evite alimentele prea fierbinti sau prea reci, dar mai ales alternanta lor. Acestea pot produce mici fisuri la nivelul smaltului, foarte sensibile la carie.

Dar:

• Chiar daca branza, alunele si cartofii prajiti crocanti sunt bune din punct de vedere stomatologic, ele sunt bogate in grasimi, iar alunele au pericolul aspirarii de catre copiii mici.
• Bauturile carbogazoase dietetice ("light", "fara zahar"), tot prezinta pericol pentru smaltul dintilor din cauza acidului continut.

Fluorizarea

Fluorul este un mineral important in prevenirea cariei dentare. Formarea dintilor are loc pana aproximativ la varsta de 15 ani. De aceea fluorul actioneaza eficient daca este administrat intern, sub forma de tablete cu fluor. Daca s-a inceput aceasta terapie cu fluor, trebuie facuta zilnic si fara intreruperi, pana la 14-15 ani. Aceasta administrare trebuie insa sa se faca sub controlul periodic al medicului stomatolog, pentru a se evita aparitia fluorozei (pete albe pe dinti).

Urmatoarele doze sunt recomandate:

• 0.50 mg/zi pana la varsta de 3 ani
• 0.75 mg/zi pana la varsta de 4 ani
• 1 mg/zi pana la varsta de 14-15 ani.

Dupa varsta de 15 ani fluorul se administreaza pe cale externa prin urmatoarele metode:

• fluorizare locala in cabinetul stomatologic prin aplicare pe dinti de lacuri sau geluri cu fluor.
• clatiri cu solutii fluorurate.

Sigilarea santurilor si fosetelor dintilor

Metoda este indicata atat pentru molarii temporari, cat si pentru molarii permanenti si premolarii recent erupti. Varsta optima este de 3-4 ani pentru dintii temporari, 6-8 ani pentru primii molari permanenti si 11-12 ani pentru molarii de 12 ani.

Imediat dupa ce erup, molarii si premolarii au santuri si fosete adanci, unde se acumuleaza microorganisme si resturi alimentare, creandu-se conditii favorabile pentru initierea cariei. Materialul de sigilare umple aceste zone, protejandu-le. O data sigilati, dintii trebuie controlati periodic de catre medicul stomatolog. Daca sigilarea s-a deteriorat, se reia aplicarea sigilantului.

Urmatoarele categorii de copii necesita in mod obligatoriu sigilarea santurilor si fosetelor dintilor:

• copii cu carii multiple la nivelul dintilor temporari;
• copii cu nevoi speciale: cu handicap psihic, fizic, care nu isi pot efectua corespunzator igiena orala;
• copii mari consumatori de dulciuri.

De asemenea, copiii care prezinta o dentitie temporara fara carii necesita sigilarea molarilor definitivi si bineinteles, controale ulterioare periodice la medicul stomatolog.